sunt mândrul posesor al unui pașaport pe care încă n-am la ce-l folosi
și al unei rezoluții pe care încă nu o pot implementa
sunt mândrul posesor al unui cearșaf prea gros, prea pătrat și care-mi folosește mai bine ca pernă
am o furculiță, o lingură, o farfurie, un cuțit, o cană
și o tensiune fizico-emoțională drept la inimioară
vreau ca singura continuare a genelor mele pe acest pământ să fie doar prin grămezile de fire de păr ce-mi cad
sunt mândrul posesor al unei imense abilități creative limitată de faptul că materia primă pentru creație e pe raftul de sus
nimic nu are sens și nimic nu e cert până nu dai seen pe fb și nu citești sms-ul așteptat
și pân atunci zaci într-o caldă și stricată atmosferă ca atunci când fierbeai lapte la țară și el deja se înăcrise și nici cafea cu lapte nu mai puteai face și nici iaurt
și totul merge spre o dureroasă certitudine când slaba ta inimioră
care te-a durut de 2 ori înainte să intri azi la curs
te năclăiește cu o neliniște tristă
și-ți pui telefonu pe silent
