când existența îți dă palme în față - te bagi puțin câte puțin mai în tine
până ajungi ghemuit într-un colț din călcâi
când părul meu cade - undeva ninge în același ritm
orice desen de pe mine va dispărea
haideți sa ne dezbrăcăm de orice responsabilitate și să fim goi
ne va fi rușine?

să știi că
              chiar dacă nu am făcut ce trebuia și
                                                                       nimic nu e cum trebuie sa fie
la orizont atârnă o perdea de liniște

mâinile mele se topesc și curg lin pe genunchi/coapse    /inundându-mă
 tăceți, tăceți!
 vocile si existențele voastre sunt sirene
 mă înecați, dobitocilor

orice vine la tine e ca un vierme și va muri
orice lătrat se vrea uitat
lăturile se dau în lături mai înspre mijloc
deasupra se pliază dedesupt
timpul e o funcție a spațiului
we need more time yet you provide more space